OCHII PANTEREI

ochii panterei

I. NU TOTI NEBUNII SE CASATORESC

Un barbat si o femeie – asa a fost de cand lumea – sedeau pe o banca rustica in dupa-amiaza tarzie. Barbatul era in floarea varstei, zvelt, oaches, cu aerul unui poet si tenul unui pirat, un gen de barbat care nu trece neobservat. Femeia era tanara, blonda, gratioasa, avand ceva  „sprintar” in infatisare si miscari. Purta o rochie cenusie, in tesatura careia se distingeau niste desene ciudate, intunecate. Putea trece drept o femeie frumoasa; nu-ti dadeai seama de la inceput, caci ochii iti acaparau toata atentia. Erau cenusiu-verzui, alungiti si ingusti, cu o cautatura ce nu se poate descrie. Puteai spune doar ca erau tulburatori. Cleopatra trebuie sa fi avut asemenea ochi.

Barbatul si femeia discutau.

– Da, spunea ea, te iubesc, D-zeu mi-e martor ! Dar sa ma casatoresc cu tine, nu. Nu pot, nu vreau.

– Irene, asa raspunzi mereu, dar niciodata nu mi-ai destainuit motivul. Am dreptul sa-l stiu, sa-l inteleg, sa-mi dovedesc taria de a-l infrunta, daca o voi avea; vreau sa aud motivul.

– Pentru ce te iubesc ?

Un zambet flutura pe chipul palid, scaldat in lacrimi al femeii. Replica nu-l amuza pe partenerul ei.

– Nu, nu exista un asemenea motiv. Te intreb de ce refuzi sa te casatoresti cu mine ? Am dreptul sa stiu. Trebuie sa stiu, vreau sa stiu !

Se ridicase si statea in fata ei cu mainile inclestate si fata incruntata, aratand aproape amenintator. Parea ca-i gata s-o sugrume pentru a afla ceea ce voia sa stie. Ea nu mai zambea; isi inaltase spre el o privire fixa si alba, golita de orice emotie sau sentiment. Si totusi era ceva in acea privire ce potoli inversunarea barbatului, facandu-l sa se cutremure.

– Chiar vrei sa stii ? intreba ea pe un ton melancolic, ce-i trecea privirea in sunet.

– Te rog… daca nu-ti cer prea mult.

Se parea ca acest zeu al creatiunii era dispus sa-i cedeze semenei sale o parte din imparatie.

– Bine, atunci am sa-ti spun: sunt nebuna.

Barbatul tresari, apoi o privi neincrezator, simtind ca e cazul sa rada. Din nou simtul umorului il parasi insa si, in ciuda scepticismului sau, se simti profund tulburat de ceea ce auzise. Convingerile si sentimentele noastre nu sunt intotdeauna in buna intelegere.

– Asa ar spune doctorii, continua femeia, eu gasesc ca-i mai curand vorba de un caz de  „posesiune”. Aseaza-te si asculta-mi povestea !

ochii panterei 2

Barbatul se aseza tacut langa ea, pe banca de la marginea drumului. In fata lor, dealurile de versantul rasaritean al vaii erau inrosite de razele apusului si linistea ce domnea pretutindeni vestea amurgul. Ceva din solemnitatea lui misterioasa patrunsese si-n sufletul barbatului. In universul spiritual, precum in cel material, exista semne si prevestiri ale noptii. Rareori intalnindu-i privirea si, ori de cate ori se intampla, fiind intens constient de spaima inexplicabila ce i-o provocau ochii ei, in ciuda farmecului lor felin, Jenner Branding asculta in tacere povestea Irenei Marlowe. Din respect pentru cititor, care ar putea fi neplacut impresionat de lipsa de mestesug a unui povestitor neexperimentat, autorul a preferat sa o redea in versiune proprie.

II. O CAMERA POATE FI PREA STRAMTA PENTRU TREI PERSOANE, CHIAR SI ATUNCI CAND UNA LIPSESTE

Intr-o casuta de lemn constand dintr-o singura camera, mobilata saracacios, o femeie sedea ghemuita la perete, strangandu-si copilul la piept. In jurul colibei, o padure deasa isi intindea hatisul pe o raza de cateva mile. era noapte si in camera domnea un intuneric de nepatruns; nici un ochi omenesc nu ar fi putut distinge femeia si copilul. Si, totusi, cei doi erau observati indeaproape, cu lacomie, cu vigilenta, cu o intensitate ce nu slabea nici o singura clipa; acesta e nucleul naratiunii noastre.

Charles Marlowe facea parte din acea clasa – stinsa acum in tara noastra – de padurari pionieri, care si-au aflat mediul propice in deserturile impadurite ce acopereau versantul rasaritean al Vaii Mississippi, de la Marile Lacuri pana la Golful Mexic. De mai bine de o suta de ani, acesti oameni si-au croit drum inspre vest, generatie dupa generatie, cu arma si securea, smulgand Naturii si salbaticilor sai copii cate un petec izolat de pamant arabil care, abia domesticit, trecea mai departe in mainile urmasilor, mai putin aventurosi, dar mai chibzuiti. In cele din urma, strapungand frontiera padurii, au iesit la camp deschis si au disparut, de parca i-ar fi inghitit o prapastie. Padurarul pionier nu mai exista; pionierul campiei, a carui sarcina, mult mai usoara, a fost aceea de a ocupa doua treimi din tara in timpul unei singure generatii, e o specie diferita, inferioara.

Pe Charles Marlowe il insotea in pustietate, impartasind cu el primejdiile, greutatile si privatiunile unei existente ciudate si aspre, sotia si copilul, carora, in spiritul clasei sale, ce facea din valorile casnice o religie, le era profund atasat. Femeia era inca destul de tanara pentru a fi atragatoare si prea neobisnuita cu izolarea cumplita a vietii sale, pentru a fi vesela. Dar, desi o frustrase de dreptul la o fericire pe care nu i-o puteau aduce simplele satisfactii ale traiului in mijlocul padurii. Cerul nu fusese vitreg cu ea. Sumarele datorii gospodaresti, copilul, barbatul si cateva carti sentimentale pe care le avea ii umpleau indeajuns viata.

ochii panterei 3

Intr-o dimineata, pe la mijlocul verii, Marlowe isi desprinse pusca de pe perete, aratand ca intentiona sa plece la vanatoare.

– Avem destula carne, ii spuse femeia, te rog, nu pleca azi de acasa. Am visat azi-noapte, o, ce vis ingrozitor !  Nu mi-l pot aminti bine, dar sunt convinsa ca, daca pleci, se va adeveri.

Trebuie sa spunem, cu parere de rau, ca Marlowe a primit solemna prevestire cu mai putina gravitate decat cerea natura ei misterioasa. De fapt, a ras.

– Incearca sa-ti amintesti, spuse el. Poate ai visat ca Baby si-a pierdut darul vorbirii.

Ideea-i fusese evident sugerata de faptul ca fetita, agatandu-se cu degetelele-i moi de poalele hainei sale de vanatoare, isi spunea si ea parerea printr-un gangurit entuziast, inspirat de chipiul din piele de raton al tatalui.

Femeia ceda. Lipsindu-i darul umorului, nu putea infrunta blanda lui ironie. Asadar, cu un sarut pentru mama si unul pentru fiica, barbatul iesi, inchizand pentru totdeauna usa fericirii sale.

Se inserase, dar el nu se intorsese inca. Femeia pregati cina si astepta. Apoi, culca fetita si-i canta incet, pana o adormi. Intre timp, focul din vatra, la care gatise, se stinsese si camera era luminata de o singura lumanare. O lua si o aseza in fereastra deschisa, ca un far si un bun sosit pentru vanator, daca se intampla sa vina din partea aceea. Zavorase cu grija usa impotriva fiarelor ce ar fi ales acea cale in loc de o fereastra deschisa – despre obiceiul animalelor de prada de a intra neinvitate in casa nu fusese prevenita -, desi, cu prevederea specifica femeilor, ea se gandise, probabil, la posibilitatea ca acestea sa intre pe horn.

Pe masura ce inainta in noapte, simtea cum o cuprinde nu nelinistea, ci un fel de toropeala, si, in cele din urma, isi odihni bratele pe pat, langa copil, lasandu-si capul pe ele. Lumanarea din fereastra arse pana la soclu, sfarai si palpai o clipa, apoi, se stinse neobservata, caci femeia dormea si visa.

In vis, se facea ca statea langa leaganul unui al doilea copil. Primul murise. La fel si tatal. Coliba din padure pierise, iar ea se afla acum intr-o casa straina. Aceasta avea usi grele de stejar, ce nu se deschideau niciodata, iar dincolo de ferestre erau bare de fier, infipte in zidurile groase de piatra, ca o masura de protectie impotriva incendiilor, cel putin asa credea ea. Lua cunostinta de toate acestea cu un sentiment de infinita autocompatimire, dar fara sa se mire – o emotie absenta in vise. Nu putea vedea copilul din leagan, acoperit cu o paturica, pe care ceva o impiedica s-o dea la o parte. Incumetandu-se totusi s-o faca, descoperi fata unui animal salbatic. Sub socul teribilei descoperiri, femeia se trezi, tremurand din tot trupul in intunericul colibei sale din padure.

ochii panterei 4

Recapatandu-si simtul realitatii inconjuratoare, bajbai dupa trupul fetitei, care nu era un vis, si se asigura dupa respiratia-i linistita ca totul era in ordine. Nu se putu stapani sa nu-si treaca usor mana peste fetisoara ei. Apoi, sub actiunea unui impuls nelamurit, se ridica si-si lua in brate copilul adormit, strangandu-l la piept. Patutul copilului avea capul spre unul din pereti, de care se rezema acum femeia, intorcandu-se. Ridicandu-si privirea, vazu doua puncte de foc strapungand intunericul cu o lucire rosie verzuie. Crezu ca era vorba de doi taciuni din vatra, dar odata ce-si recapata simtul de orientare, o napadi constiinta nelinistitoare a faptului ca luminile nu se aflau in acea parte a camerei, ci mult mai sus, aproape la nivelul ochilor, al propriilor sai ochi. Erau ochii unei pantere.

Fiara se afla in dreptul ferestrei deschise, la o distanta de nici cinci pasi. Nu se vedeau decat acei ochi teribili, dar la mijlocul tumultului sau sufletesc, dezlantuit de intelegerea situatiei in care se gasea, ea intuia vag ca fiara statea pe picioarele dinapoi, sprijinindu-se cu labele pe pervazul ferestrei. Pozitia semnifica o intentie malefica – nu doar satisfacerea unei curiozitati pasive. Constiinta acelei atitudini sporea amenintarea celor doi ochi cumpliti, in care se topeau deopotriva toata taria si curajul sau. Sub tirul mut al acelei priviri cercetatoare, se cutremura, simtind ca i se face rau. Genunchii i se inmuiara si, straduindu-se involuntar sa evite orice miscare brusca, ce ar fi putut asmuti fiara asupra sa, se lasa incetisor sa lunece pe podea, ghemuindu-se la perete si incercand sa-si apere copilasul cu trupul ei tremurator, dar fara sa-si intoarca privirea de la cele doua sfere luminoase ce-o ucideau. Nici o clipa gandul la barbatul ei nu-i traversa agonia – nici cea mai vaga speranta de salvare nu-i slabea incordarea. Capacitatile sale de gandire si simtire erau reduse la o singura senzatie: groaza de a simti saltul animalului, greutatea trupului sau, loviturile labelor uriase, ferocitatea coltilor ce-i sfasiau beregata si-i sfartecau copilul. Muta si teapana, isi astepta sfarsitul in clipe ce se lungeau cat ore, ani, secole, si ochii aceia dracesti pandeau in continuare… pandeau… pandeau…

Intorcandu-se acasa noaptea tarziu, cu un cerb pe umeri, Charles Marlowe incerca usa. Era incuiata. Ciocani, dar nu primi nici un raspuns. Lasa jos cerbul si se duse la geam. Cand dadu coltul casei, i se paru ca aude niste pasi furisati si un fosnet in tufisurile din apropiere, dar zgomotele fusesera prea slabe chiar si pentru urechea sa experimentata, asa ca nu avea certitudinea ca le auzise cu adevarat. Apropiindu-se de fereastra, fu uimit s-o gaseasca deschisa. Isi trecu un picior peste pervaz si sari inauntru. Camera era cufundata in tacere si in intuneric.

ochii panterei 6

Merse pe bajbaite pana la camin, scapara un chibrit si aprinse o lumanare. Privi apoi in jur. O vazu pe sotia sa ghemuita langa perete, strangand in brate copilul. Se repezi spre ea. Femeia se ridica si izbucni intr-un hohot lung, mecanic, lipsit de emotie sau de sens, acel ras ce seamana cu zornaitul unui lant. Fara sa-si dea prea bine seama ce face, barbatul intinse bratele. Femeia depuse in ele copilul. Era mort – sufocat de imbratisarea proprieisale mame !

III. TEORIA APARARII

Asa s-au petrecut lucrurile intr-o noapte, intr-o padure, dar povestea Irenei Marlowe nu cuprindea toate detaliile intamplarii, caci nu le cunostea. Cand a sfarsit, soarele coborase dincolo de orizont si lungul amurg al verii se adancea in scorburile pamantului.

Brading ramase tacut cateva clipe, asteptand o continuare a povestirii, care sa explice legatura sa cu discutia ce-o precedase. Povestitoarea era insa la fel de tacuta ca si el. Isi intoarse fata, iar mainile i se inclestau spasmodic in poala, intr-un chip ce sugera o forta independenta de vointa sa.

– E o poveste cutremuratoare, intr-adevar, spuse Branding, in cele din urma, dar tot nu inteleg. Stiu ca ii spui tata lui Charles Marlowe. Am vazut, sau mi s-a parut ca el arata imbatranit inainte de vreme, zdrobit de o mare suferinta. Dar, scuza-ma, spui ca tu… ca tu…

– Ca sunt nebuna, raspunse fata, fara nici o tresarire a capului sau a trupului.

– Dar, Irene, spuneai – te rog, iubito, nu-ti intoarce privirea de la mine – spuneai ca acel copil era mort, nu dement.

– Acela, dar eu sunt al doilea. M-am nascut trei luni mai tarziu. Cerul s-a indurat de mama, ingaduindu-i sa-si dea viata, aducandu-ma pe lume.

Brading tacu din nou; era usor ametit si nu putea gandi pe loc ce se cuvenea sa spuna. Fata nu-si intoarse fata spre el. Nestiind ce sa faca, incerca instinctiv sa-i apuce mainile ce se framantau in poala, dar ceva – nu putea spune ce – il opri. Isi aminti apoi vag ca niciodata nu dorise cu adevarat sa-i ia mana.

– Este oare posibil, continua ea, ca o fiinta nascuta in asemenea imprejurari sa fie ca toti ceilalti, sa fie sanatoasa la minte ?

Branding nu raspunse; o idee noua ii rasarise in gand – ceea ce un om de stiinta ar numi o ipoteza; o prezumtie de detectiv, o teorie. Ar fi aruncat mai multa lumina, fie si una lugubra, asupra sanatatii ei mintale, caci propriile ei afirmatii nu reusisera sa-i risipeasca indoiala.

ochii panterei 7b

– Irene, iubito, spune-mi – te rog sa nu te superi – dar spunemi…

– Ti-am spus, il intrerupse ea, vorbind cu o sinceritate patimasa, ti-am spus deja ca nu ne putem casatori, ce altceva mai e de spus ?

Mai inainte s-o poata opri, ea sarise de pa banca si, fara vreun cuvant sau vreo privire, lunecase printre copaci, indepartandu-se spre casa tatalui ei. Brading se ridicase pentru a o retine, dar ramase locului, urmarind-o in tacere pana ce fata disparu in intuneric. Deodata tresari, de parca l-ar fi strapuns un glonte. Pe chipi se asternu o expresie de spaima si uimire: in intunericul ce-o inghitise pe fata, intrezarise fulgerul unor ochi stralucitori !

Statu o clipa ametit si nehotarat, apoi se repezi dupa ea, in padure, strigand: Irene, atentie ! Pantera ! Pantera !

Strabatu in goana liziera padurii si ajunse in luminis. Apuca sa vada fusta cenusie a fetei disparand pe usa colibei. Nu se zarea nici o pantera.

(Adaptare dupa Ambrose Bierce,  Ochii panterei [fragment])

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s