GALLA [2]

GALLA de CTP ep 2

In actul invatarii se pot deosebi mai multe categorii umane, uneori suprapuse:

Categoria A  – subiectul uman nu poate depasi un anumit prag de abstractizare, 2+3=5 e ceva familiar si chiar placut, ?+3=5 e o intortochiere totusi obositoare, a+b=c totul devine confuz si strain, axb=c, unde x reprezinta o lege de compozitie oarecare, este ceva de-a dreptul dusmanos. Exemplul e structural valabil, desi mai putin vizibil, in asimilarea oricarei discipline, nu numai in matematica. De cele mai multe ori, subiectul munceste mult si inutil, presat de insistentele familiei, reusind doar sa memoreze niste pattern-uri vizuale sau auditive. Aceste pattern-uri se pot dovedi foarte persistente, subiectul mentionandu-le respectuos si complet anapoda in decursul existentei sale. De retinut deci respectul profund al subiectului pentru ceea ce nu pricepe.

Categoria B – subiectul e dominat de o viziune pragmatica. Invata propulsat de ideea utilitatii sociale a cunostintelor dobandite. Inclina de obicei spre stiintele pozitive. A mostenit din familie cunoscuta asertiune  „ai carte, ai parte”, cu nimic mai adevarata sau falsa decat stravechea  „fericiti cei saraci cu duhul…”  Odata atins statutul social dorit, volumul de cunostinte acumulat ca un rau necesar paraseste automat si aproape in totalitate creierul subiectului, ramanand doar strictul necesar sustinerii unei conversatii mondene. Pe locul ramas liber se pot dezvolta acum realele aptitudini pentru intriga si arivism. Tot ce nu intelege, subiectul dispretuieste pana la ura.

Categoria C – aici mobilul asimilarii de informatie este snobismul. Sa facem mai intai o necesara precizare: snobismul e de doua feluri. Avem mai intai snobul fatis, obstructionist, miserupist. De o parte noi, cei cu sange albastru, maro sau oliv si maini foarte fine, de cealalta voi, plebeii, butucanosii, ordinari si confundabili. Mult mai sofisticata si deci mai greu de detectat este categoria snobului democrat, uneori chiar filantrop. El este excesiv de familiar si protector cu toti, are predispozitii misionare, viseaza sa lumineze masele, se simte chemat sa conduca gloata confuza si neajutorata spre un tel pe care ea nu si-l poate nici macar propune. Se poate identifica pana la sacrificiu cu cel ce vrea sa para ca este, pastrand insa in adancul sufletului un dispret aproape inconstient fata de cei pentru care s-a jertfit.

GALLA 4

Snobul este specialist in asaltarea redutelor parasite, glorificand cu entuziasm si gesturi largi personalitati cu o reputatie bine consolidata de multa vreme, ca si cum acestia taman de pledoaria lui ar avea nevoie ca sa nu se prabuseasca de pe socluri. Emite judecati de valoare nete, cu fermitate de taxonom: „ala e un geniu… ala, un ageamiu…”

Categoria D – se caracterizeaza prin absenta mobilului. Asimilarea informationala are asupra subiectului efectul unui drog. Ca orice toxicoman, se indeparteaza progresiv de realitate. Stie tot si totul il intereseaza. Un singur lucru nu stie sau a uitat: sa traiasca. Acestei categorii ii apartinea Matheus, categorie blestemata, pentru care a afla nu reprezinta o obligatie, un sport, o ocupatie nobila, un joc, sau un mijloc de a avansa social, ci pur si simplu o necesitate fiziologica. Elevii de felul acesta sunt in general mediocri, cu rare si neasteptate sclipiri, incapabili sa se axeze eficient si la timp asupra unor domenii precis delimitate.

Cu putin inainte de a implini 16 ani, facu o vizita la spitalul unde era internata maica-sa pentru una din desele-i crize de nervi. Sa precizam ca pe Galla fusesera de mult eradicate toate bolile, cu exceptia celor psihice, care erau in plina inflorire. Manat de curiozitatea-i bolnava, Matheus reusi sa patrunda intr-un coridor in care intrarea ii fusese interzisa atat vizual, cat si verbal de catre computerul coordonator. Coridorul dadea intr-o sala cu mese albe si cu sertare multe si mari. Trase nu fara oarecare efort un astfel de sertar si descoperi un chip verde-cenusiu de barbat.  Trase apoi toate sertarele, etaland mortii ca pe un set de fotografii, si ramase uitandu-se la chipurile verzi-cenusii, galben-cenusii, negru-cenusii, pana cand sosi cineva din personalul uman si il lua de acolo.

GALLA 5

La 18 ani se indragosti nebuneste (iata un pleonasm perfect) de o fata de varsta lui. Vreme de cateva luni, cei doi strabatura umar la umar noptile Krestului, sub constelatiile cerului de vara al planetei. Totul i se parea fara importanta in fata nesfarsitei fericiri care il astepta alaturi de ea. Asta dura pana in ziua in care un vehicul greu, aflat in plina viteza, o facu terci pe fata in timp ce alergau unul spre celalalt. Eveniment cu o probabilitate sub unu la un milion in conditiile de securitate a traficului din Krest.

Soarta – l-au consolat toti – neintrevazand, nici n-ar fi avut cum, reperele de otel ale Destinului lui Matheus Torm.

O vreme disparu din oras, pierzandu-se in triburile de marginali care traiau la periferie, in rezervatii detehnologizate. Trai aici aproape un an, o viata nesigura, presarata cu intamplari neobisnuite. Cand reveni, murdar si pletos, gasi Krestul gemand sub Dictatura. Inainte de autoexilul lui, aici domnea o Democratie suficient de toleranta si corupta, intre timp insa, niste domni inalti si dezinteresati, printre care Matheus ar fi putut, poate, gasi vechi cunostinte, o transformasera intr-o Dictatura de Fier.

GALLA [1]

GALLA de CTP

Pana la sapte ani, noua luni si saisprazece zile  – cu anii si cu zilele merge, e logic sa presupunem ca planeta Galla are, ca orice planeta care se respecta, o miscare de revolutie si una de rotatie in jurul propriei axe, lunile cer insa ipoteza suplimentara si mai putin credibila ca Galla sa aiba un satelit natural denumit Luna  – pana la aceasta varsta deci, micul Matheus a fost un copil obisnuit sau, mai exact, asa a fost considerat, cu toate ca un observator atent al copilariei lui ar fi putut sesiza amanunte neobisnuite chiar inaintea memorabilei date.

In ziua aceea, copiilor li se explica pentru prima oara ce este si cum functioneaza un SIMAG. Intelesera cu totii foarte repede despre ce era vorba si apoi i se dadu voie fiecaruia sa-l foloseasca. Rand pe rand, sub privirea blanda si usor blazata a tinerei educatoare, isi injghebara viziunilor lor infantile: imagini ale prietenilor, ale parintilor, scene de basm (atentie, iarasi o notiune greu extrapolabila), peisaje urbane sau simple jocuri de culori si contururi vagi…

Cu obisnuita lui retinere fata de tot ce inseamna actiune, Matheus isi pusese casca argintie, ramanand apoi nehotarat in fata claviaturii.

„Hai Matheus, curaj, ai vazut doar ce simplu e”, spuse educatoarea si se intoarse sa raspunda unui pusti care o intrebase ceva. Revenind apoi cu privirea la Matheus si la ce facea acesta, simti din prima clipa ca ceva nu e in ordine.

La marginea unui ocean intunecat, pe faleza inalta si abrupta, Tanarul impinge un fotoliu pe roti. Valurile, negre si grele, musca salbatic tarmul de piatra vinetie, ninge rar, cu fulgi albi si enormi, lumina e crepusculara, lumina de amurg etern (de unde aceasta senzatie de etern, se intreba educatoarea), stoluri de zdrente violete plutesc zbuciumandu-se in vantul taios. Pe linia tarmului, undeva departe, se distinge o aglomerare de sfere si piloni argintii.

In ordinea policroma de metal si plastic a salii climatizate domneau acum frigul si mireasma paralizanta a entropiei. Infiorata, educatoarea decupla convertorul tactil.

Galla 3

Fulgii uriasi se aseaza pe parul cenusiu, tuns scurt, al Batranului din fotoliu, pe chipul galbui si ingrozitor de uscat, acoperit cu o retea de riduri fine ca o ceramica crapata din care tasneste, neverosimil de viu, albastrul volatic al ochilor. Privind costumul argintiu izoterm al Tanarului care plange tacut si pieptul scobit al Batranului, rasarind din bluza neagra si subtire, descheiata la cativa nasturi, educatoarea incearca – cu toate ca abia deconectase convertorul tactil – o senzatie tulburatoare, aproape uitata, care o facu sa se cutremure. Tanarul opreste fotoliul la un pas de haul inspumat, aplecandu-si urechea pana aproape de gura Batranului. Apoi ii aprinde si ii pune intre buze o tigara, care nu e nici nutritiva, nici vitaminizata, e strabunica tigarilor, mai toxica decat iadul. Cateva minute raman amandoi nemiscati sub ninsoare, ca un straniu grup statuar in pustietatea nemarginita. Din cand in cand, Tanarul ajuta mana scheletica sa duca tigara la gura. Fara vant deasupra lor danseaza protoplasmele violete. Pe urma Batranul lasa tigara sa-i scape i valuri si face un abia perceptibil semn cu capul. Tanarul ezita o clipa, fata i se crispeaza cand apuca spatarul scaunului si educatoarea se crispa si ea nestiind daca il va trage spre sine pentru a-l sau il va inclina in fata.

Instantaneu totul disparu. Matheus Torm isi scoase casca si o privea linistit pe educatoare. Un copil. Poate prea scund, poate prea tacut, poate prea lucid, dar la urma urmei un copil.

Oare cata legatura cu realitatea are toata povestea asta ? Poate fi hotatrat destinul unei fiinte, in cateva minute, de culoarea unui ocean imaginar, de strania expresie aa chipului unui fantasme ? Si insusi conceptul de Destin, Constrangere de Fier, Predeterminare Inflexibila, Moire, Fatum, Ananke are mai multa consistenta decat cel de Soarta, Alea, Stochastic, oscilatie de fiecare clipa in infinitul evolutiilor posibile ?

Peste cateva zile, la Centrul Educational sosi un barbat inalt si dezinteresat. Statu indelung de vorba cu Matheus, il privi jucandu-se cu SIMAG-ul si nota cate ceva, facand si niste calcule. Cand intr-un tarziu se hotari sa plece, era tulburat. In destul de lunga lui cariera nu intalnise niciodata un coieficient atat de ridicat. Matheus, in schimb, il uita repede pe omul cel inalt si dezinteresat.

Galla 2

Scurt timp dupa aceea, tatal lui Matheus contracta o pasiune fulgeratoare pentru o alta femeie, lucru destul de improbabil la un om asezat, preocupat de profesia lui, deloc inclinat spre complicatii si aventura. Sau poate tocmai de asta foarte probabil. Sigur este ca Matheus nu mai putea acum sa asigure calm si amenintator ca ceilalti copii: „la ca te spun lu’ tata…”, nu mai avea ce sa arunce in balanta cand altul se lauda cu personalitatea, chiar daca augumentata de imaginatie, a genitoruli sau: „Tata a facut… Tata are… Tata este…”

Incerca de cateva ori sa triseze, dar fu reprimat cu cruzimea specifica varstei: „Minti, taica-tau a fugit din oras cu alta femeie…”

Toate acestea l-au incrancenat progresiv si i-au dezvoltat o timpurie independenta. Dupa ce maica-sa sari sa-l apere intr-o incaierare cu cei de varsta lui, ii spuse fara patima, aproape enuntiativ: „Daca mai faci o data asta, ma sinucid…”  Femeia se cutremurase de proprietatea si detasarea cu care copilul folosise verbul.

Dupa cateva conflicte cu Mentorii, renunta sa mai urmeze cursul formativ normal. Invata singur, de fapt nici macar nu invata, se lasa patruns la intamplare de fluxul nesfarsit al informatiilor.

FEMEIA PERFECTA

FEMEIA PERFECTA

D-l Morcheck simti un gust amar in gura cand se trezi, apoi izbucni intr-un hohot de ras –  hohot care-i mai rasuna si in urechi de la petrecerea de seara trecuta. Era rasul lui Clarck si ultimul lucru care si-l mai amintea de la petrecerea lui Morgan. Si ce mai petrecere fusese !

– Cat de fericit esti ? il intrebase zambind Clarck, care se ametise serios. Vreau sa spun, cum e viata langa scumpa ta sotie?

– Imi iubesc sotia, ii raspunse Morcheck hotarat. Si crede-ma: e de o mie de ori mai draguta si mai receptiva decat pachetul acela de nervi pe care tu-l numesti sotia ta.

Bineinteles, lucrurile nu pot fi judecate dupa normele unui Primitiv ca acest Clarck. Primitivii iubesc greselile femeilor lor la fel ca virtutile acestora, poate mai mult chiar.

Clarck zambi cu subinteles si adauga:

– Stii, mosule, cred ca sotia ta are nevoie neaparat de un control. I-ai remarcat reflexele din ultima vreme ?

femeia perfecta sf 2

Tampitu’ dracului ! Morcheck se ridica din pat clipind din cauza luminii orbitoare din spatele draperiei.

Reflexele Myrei, la naiba !, era ceva adevarat in ceea ce spunea Clarck. In ultimul timp Myra parca nu era prea sigura pe ea.

– Myra ! striga Morcheck. Ai pregatit cafeaua ? Se facu liniste. Apoi vocea Myrei rasuna strident.

– Imediat !

Morchek, inca zapacit de lumina puternica, isi puse un halat pe el. Noroc ca urmatoarele zile erau sarbatori  – avea nevoie de toate trei pentru a se putea reface dupa petrecere…

– Cum se simte nevestica mea in aceasta dimineata ? o intreba el.

– Splendid, draga, ii raspunse ea dupa o mica pauza. Ti-am pregatit in dimineata asta mancarea ta favorita: sefiner.

Morcheck sorbi putina cafea, apoi o intreba din nou:

– Cum te simti ?

Myra ii unse mai intai o felie de paine cu unt, apoi ii raspunse.

– Splendid, scumpule. M-am simtit foarte bine la petrecere, am savurat fiecare moment al ei…

– Eu am fost putin dezamagit…

femeia perfecta 4

– Stii, adauga Morcheck, am avut o discutie cu Clarck. Am vorbit despre Femeia Primitiva.

Myra ajunse la a cincea felie de paine cu unt si inca nu-i raspunse… Cand se intinse s-o ia pe a sasea, el ii atinse mana usor.

– Femeile Primitive ! exclama ea cu ironie. Creaturile acelea nevrotice!  Nu esti fericit cu mine, draga ? Poate ca sunt o femeie Moderna, dar nici o Primitiva nu te poate iubi ca mine !

Ceea ce spunea era adevarat. In toata istoria lui, omul nu fusese in stare sa traiasca fericit alaturi de femeile lui Primitive. Aceste creaturi egoiste, ruinatoare, pretindeau tandrete si atentie intreaga viata. Se stia doar ca Primitiva lui Clarck il punea sa spele vasele. Si prostul inca mai traia cu ea ! Femeile Primitive au cerut mereu bani sa-si cumpere toale si tot felul de giuvaericale, pretind sa li se aduca micul dejun la pat, umbla numai dupa distractii, vorbesc in nestire la telefon si cate si mai cate…  Si mai si incearca din rasputeri sa-si insuseasca meseriile barbatilor, ca sa-si poata impune in cele din urma egalitatea.

Femeia perfecta 1

Iar anumiti idioti, de felul lui Clarck, insista asupra superioritatii lor…

– Clarck spunea ca reflexele tale au scazut.

– A spus el asta ? intreba Myra, dupa o pauza. Primitivii astia cred ca le stiu pe toate.

Era raspunsul potrivit, insa din pacate nu dura prea mult. Morcheck isi mai intreba cate ceva sotia, observandu-i timpul de reactie. Era adevarat, scazuse ! O lua repede:

– A venit posta ? M-a sunat cineva ? Voi intarzia la servicciu ?

Dupa cateva secunde de pauza, ea isi deschise gura, apoi o inchise la loc. Ceva nu era deloc in regula.

– Te iubesc,spuse ea simplu.

femeia perfecta 5

Morcheck simti ca inima e gata sa-i sparga pieptul. O iubea, totusi. Patimas ! Dar cretinul ala de Clarck avusese dreptate. Myra avea nevoie de un control. Ea parea ca-i ghiceste gandurile. Se inviora si spuse:

– Tot ce doresc e fericirea ta, dragule. Cred ca sunt bolnava… Vrei sa ma vindeci ? Sa nu-i lasi sa ma schimbe, nu vreau sa fiu schimbata ! Isi cuprinse fata cu mainile. Plangea… fara zgomot, sa nu-l deranjeze cu nimic…

– Nu va fi decat un simplu control, draga mea, spuse el, incercand sa-si retina si el lacrimile. Stia, tot asa de bine ca si ea, ca era iremediabil bolnava.

– Scumpul meu, n-ai vrea sa ma mai lasi putin ? Mi-as putea reveni…

Insa privirea ei devenea rapid cetoasa.

– Dragul meu… te iubesc… Se agata de coltul mesei. Cand vei avea o noua sotie… incearca sa-ti amintesti cat de mult te-am iubit. Se aseza; era palida.

– Ma duc sa scot masina, spuse Morcheck si se grabi afara. inca putin si ar fi izbucnit in lacrimi. In drum spre garaj se simtea sfarsit cu totul…

Porni automobilul si o ajuta pe Myra sa urce; apoi demara lin.

Si pastra o tacere de mormant pana la Fabrica de Femei Moderne.

Femeia perfecta 3