SFINX

2011_06_29_grabb_9189_0_rsz

Acum te poti odihni o vreme, iar vietatea ce ti se zbate in colivia costelor are timp sa se domoleasca. Ai sa citesti o poveste. Nu, nu ridica privirea de pe text – fii sigur(a) ca e o poveste de felul celor care-ti plac. E familiara si, in acelasi timp, stranie, iar tu faci parte din ea. Seamana putin cu visele tulburi care te sorb spre dimineata. Daca te numeri printre cei ce dorm, probabil intelegi.

Am putea incepe cu sfarsitul, care-ti este, cu siguranta, cunoscut. Dar vom incepe cu inceputul, care nici n-a avut loc cu prea mult timp in urma. Sigur, tie ti se pare deja pierdut in negura vremurilor. De fapt, de atunci a trecut ceva mai mult de un an.

Era august, iar sectia de cercetare si dezvoltare a companiei Orbitech a lansat pe piata o noua generatie de programe antihacking. SFINX. A fost mare valva, s-au facut campanii publicitare prin multimedia, au curs valuri de sampanie si nenumarati clienti au cumparat programe Sfinx fara sa aiba cea mai mica idee pe ce dadusera banii.

new-yorkul-pune-ultima-grinda-la-freedom-tower

Teoretic, Sfinx era la fel de eficient ca virusurile wetware in protejarea bancilor de date impotriva hackerilor. Diferenta majora constand in absenta efectului letal asupra celui infestat. Ideea a fost salutata ca fiind revolutionara, umanitara si inca vreo duzina de asemenea epitete care, privind retrospectiv, imbina seninatatea naiva cu umorul involuntar.

Ceea ce ramanea in viata, insa, era numai corpul hackerului. programul Sfinx stergea personalitatea, devora memoria, nimicea reflexele, rescria informatia inmagazinata in creier, reorienta procesele mentale. Rezultatele erau un fel de zombie, carcase umane posedate de un demon digital, maionete actionate de sforile nevazute ale programului papusar.

Dupa numai doua saptamani, spitalele au fost pline pana la refuz cu fosti hackeri, deveniti paiate jalnice care nici sa mearga nu mai stiau.

spital

Companiile de stiri multimedia au transmis reportaje socante, cu siruri de paturi albe suprapuse pe culoarele spitalelor, ticsite cu forme omenesti in care intrau tuburi, ace intravenoase si sonde robotice miniaturizate. Organizatii neguvernamentale, precum Amnesty International si Greenpace au inaintat proteste catre Adunarea Generala a Natiunilor Unite si Tribunalului International de la Haga. Daca scandalul s-ar fi declansat cu cateva decenii mai devreme, poate ca protestul lor ar fi avut oarecare insemnatate, insa in conditiile de atunci acesta nu mai avea decat o valoare simbolica.

E adevarat, ai intalnit termeni care nu mai inseamna nimic: Natiunile Unite, tribunal, corporatie, spital. Cauta adanc in memorie si amintesteti ce inseamna. Nu te opri. Continua lectura.

Solutia radicala – singura posibila –  ar fi fost exterminarea tuturor celor contaminati de Sfinx. Dar mentalitatile erau foarte diferite de cele de acum, iar cei care au propus aceasta solutie au fost grabnic etichetati drept paranoici, intoleranti, extremisti de stanga sau de dreapta (uneori ambele).

intalnirea-hackerilor-de-la-las-vegas-monitorizata-de-fbi-cia-si-nasa-motivul-este-unul-inedit_size6-640x353

Si pe cand lumea vorbea in nestire, Sfinxul si-a inceput lucrarea, in nemiscare si tacere. Venea dintr-un taram al informatiei pure si se pomenise exilat in locuri stranii, dense si intunecoase, lipsite de betia vitezei cvasi-instantanee a campului electric. Migalind cu unelte grosolane si ineficiente ale enzimelor si reactiilor biochimice, Sfinxul porni sa remodeleze carnea in care era prizonier, schimband-o ca sa-i serveasca mai bine scopurile.

Da, scopurile. Sfinxul nu era un program oarecare, ci o entitate cu un nivel superior de organizare, care avea scopuri proprii, nestiute de nimeni. Deocamdata.

Pe rand, una cate una victimele Sfinxului pareau sa-si revina si au parasit spitalele, insa publicul n-a aflat stirea, fiindca locurile celor care plecau erau ocupate imediat de alte victime. O data iesiti din spital, cei infestati de virus – sau posedati de incarnarea informatica a demonului, cum preferau sa spuna tele-evanghelistii – isi schimbau adesea si, invariabil, rupeau relatiile cu toate rudele, cu toti cunoscutii. In acea lume atat de diferita, unde singuratatea era institutionalizata, putini oameni au realizat amploarea fenomenului.

61542028

Caci Sfinxul era viclean. Schimbarile pe care le facea asupra carnii nu trebuiau vazute prea curand, nu inainte de a fi infaptuite, gata de a fi folosite.

Dupa cateva luni, in care media a prezentat zi de zi aceleasi priviri stinse, aceleasi paturi de spital supraaglomerate, aceeasi medici wetware neputinciosi, cei mai multi dintre oameni s-au plictisit si au revenit la grijile si distractiile lor obisnuite. Cativa – putini – au avut tenacitatea sa-si puna intrebari, sa caute raspunsuri, sa socoteasca prin labirintul fluorescent al ciberspatiului Orbitech. Iar Sfinxul s-a napustit, rand pe rand, asupra lor, ca un traznet digital; s-a ghemuit in sinapsele lor pustiite si si-a continuat lucrarea.

hackeri-300x192

Apoi a venit ziua. Ziua de foc si cenusa, cand sfincsii au iesit din locurile unde petrecusera luni de singuratate, ziua cand si-au intins aripile, si-au desfacut bratele solzoase, si-au unit mintile digitale in interfata si au pus stapanire pe lume. In lumina de flacari si neon, reflectate in fatade de sticla, in crom si metal, s-au ivit fiintele remodelate de Sfinx. Nu mai semanau nici pe departe cu oamenii. Erau trufase, stranii, neperechi. In mintile lor iuti si neiertatoare stapaneau deja sistemul electronic al omenirii. Si fiarele inaripate au anihilat, cu pecizie chirurgicala, orice tentativa de rezistenta.

Aveau o singura minte, o singura vointa. Iar vointa Sfinxului era rece si nemiloasa.

Stii bine ca aproape nimic nu i-a stat in cale.

orase-distruse-dezastru-planetar-1024x768

Aproape nimic.

Ceea ce nu stii este ca unul dintre creatorii programului Sfinx avea un fel de inclinatie inexplicabila, primitiva, aproape atavica, pentru lucruri complet demodate, precum informatia imprimata pe hartie. Elementele esentiale ale programului au fost gasite intr-un dosar, acolo unde Sfinxul nu banuia existenta lor. Mai rau, dosarul a fost gasit de un om suficient de inteligent ca sa foloseasca informatiile cu maximum de eficienta, Kenneth McKenzie.

Mintea care cuprindea intreaga retea s-a sfarmat in nenumarate fragmente schizoide. Cand legiunile Sfinxului au navalit asupra lui McKenzie, in garajul lui din Dakota de Sud, raul fusese deja facut. Vraja digitala se rupsese. Demonul fusese spulberat.

Sfincsii au devenit vanatori singuratici, impodobiti cu amulete de lemn, alama i siliciu sau vertebre omenesti, pandind din inaltul turnurilor parasite si survoland orasele in ruina. Uneori se lupta intre ei,intr-o parodie stranie a duielurilor aviatice.

618x347_14152709256f77128c

Alteori stau nemiscati zile de-a randul, cautand parca sa regaseasca extazul pur al unirii in Unul. Iar alteori pun capcane.

Daca ai citit pana aici, nu poti fi decat om.Oricare sfinx ar fi simtit capcana dupa parcurgerea primelor randuri. Sfincsii nu dorm si sunt iuti, vesnic atenti. Un sfinx ar fi scapat. Poate. Pentru tine, insa e prea tarziu. Primul – si ultimul lucru pe care-l vei vedea cand vei ridica privirea de pe monitor voi fi eu.

Sfinxul.

dragonageorigins_10

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s